DIN NOU DESPRE SCAUNE ÎN BISERICI

 

 

 

 

Pe un site ortodox am citit o replică spusă de un preot rus, referitor la șezutul pe scaune în biserică: „Când vă duceți la șeful vostru, retrăiți, intrați cu mari emoții la el în birou. Nu vă aruncați imedait în folotiul din birou. Așteptați, când el vă va pofti să luați loc… Păi este doar șeful de la serviciul dvs. Iar în biserica veniți a Dumnezeu. Oare nu aveți față de la repsect similar ca față de un Șef? Repsectul ar trebui să fie chiar mult mai mare!”.
Să vede că preotul cam încurcă treburi lumești și cele dumnezeiești. Să amintim ce spunea Hristos despre El Însuși: „ Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El” (Matei 20,28), iar în Evanghelia de la Ioan Hristos ne numește prietenii săi: „Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai zic slugi, că sluga nu ştie ce face stăpânul său, ci v-am numit pe voi prieteni…” (Ioan 15,14-15). Unde s-a mai auzit ca un șef să numească pe subalternii săi prieteni, și încă să le spele picioarele, așa cum a făcut Hristos (Ioan 13,4-15).
Așadar, atunci când venim în fața lui Dumnezeu, trebuie să ne înfățisăm desigur îmbrăcați în frică, dar frica sănătoasă, nu una oarbă. Nu acea frică care ne invocă lumea prin războie și violență, ci frica de a nu ieși din voia și dragostea lui Dumnezeu.
Iar despre șezutul în fața lui Dumnezeu avem la fel citate celebre. Cel mai clasic aparține Sfântului Filar de la Moscova (1867), autorul Catehismului Ortodox, care spune: „Decât, stând drept, să te gândești la picioare, mai bine, șezând, să te gândești la Dumnezeu”. Iar în Patericul Egiptean (sec. IV-V), găsim o întâmplare extraordinară în acest sens. Se zice că odată au venit frații la Avva Pimen și l-au intrebat: „Avvo, dacă îl văd pe fratele meu că dormitează în biserică, ce să fac, să-l las sau să-l trezesc la rugăciune?” Sfântul a zis: “Adevărat vă zic, fraților, că eu, dacă îl văd pe fratele meu că dormitează, pun genunchiul meu sub capul frătelui și-l odihnesc”.
Cei care neagă scaune în bisericile noastre, operează cu următoarele argumente:
1. Creștinul în biserica trebuie să lupte cu neputința trupului, să fie ca un ostaș, ca un călugăr.
2. Dacă vor fi scaune în biserici, atunci toată lumea va dormita în timpul serviciului divin.
3. Scaune în biserici sunt doar la catolici, iar la noi sunt doar niște lavițe pentru cei vârstnici și bolnavi.
Și iată contra-argumente:
1. Mântuitorul spune: „Milă voiesc, iar nu jertfă” (Matei 9,13). Hristos nu vrea suferința și lupta cu trupul nostru. La fel și Pavel declară că, „Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni 6,12). În afara de asta trebuie să înțelegem că nu toți ne aflăm în mănăstiri și toți sunt călugări ca să se nevoiască peste propriile puteri.
2. În cadrul serviciul divin avem momente speciale când în mod obligatoriu putem și trebuie să ne așezăm, lucrul care-l respectă cu strictețe slujitorii altarului. De exemplu: citirea cafismelor de la utrenia, antifoane la liturghie, lectura din Apostol, predica… Iar în alte momente să stăm drepți, lucrul pe care ne cheamă diaconul să-l facem la liturghie: înante de apostol și evanghelie – „Înțelepciune, drepți, să luăm aminte!”, sau înainte de anaforaua – „Să stăm bine (adică drepți), să stăm cu frică, să luăm aminte, Sfânta Jertfa în pace a o aduce!”.
3. Scaune în biserică nu aparțin tradiției romano-catolice, ci în întregime creștinismului. Și în Grecia, și în România, și în Muntele Athos veți găsi scaune. Și acolo lume se roagă, să pocăiește și se mântuiește.
În concluzie, consider că prin amenajarea scaunelor în biserici, serviciul divin nu va mai fi atât de anevoios pentru creștinii noștrii, care și așa au destule probleme cu sănătate, iar preoți nu ar grăbi ciclul slujbei și nu ar scurta unele momente din slujbă. Amintesc că practica isihastă, care vine din Sfântul Munte, recomandă citirea rugăciunii minții anume pe șezând pe scaun.
Problemă este de altă natură: bisericile noastre nu sunt proiectate în așa mod, ca să fie destul spațiu pentru scaune și pentru procesiuni liturgice. Plus, la Paști și în Postul Mare bisericile devin neîncăpătoare și fără scaune. Ce de făcut? Să oferim confortul măcar în restul anului pentru cei care vin regulat și merită tot respectul și susținerea noastră!!!
Mai bine să ședem în Casa Domnului cu gândul la Dumnezeu, decât să stăm în picoare cu gândul la casă noastră.

P.S. Mai jos redau mai multe imagini cu scaune în bisericile românești și grecești. Admirați și așteptați când și în bisericile noastre vom avea scaune!
#creștinismulautentic

 

This slideshow requires JavaScript.

Lasă un comentariu

Calendar Creștin Ortodox

Arhiva Video

Vezi mai multe video