Botezuri și cununii

 

CE TREBUIE SĂ CUNOAȘTEȚI ÎNAINTE DE BOTEZ?

 

Ce este botezul?

Botezul este Taină prin care omul, prin întreită afundare în apă, se renaște spre o viaţă nouă, devenind membru al Bisericii.

Spre regret, astăzi botezul ortodox a deviat de la sensul lui inițial și a devenit un act privat, săvârșit separat de liturghie, uneori chiar și în afara bisericii (acasă, la restaurant), în absența comunității, „după ușile închise”, pentru un număr restrâns de invitați. Botezul s-a transformat într-o ceremonie privată, ruptă din contextul liturgic și viața comunității și s-a mutat într-un local bogat, pentru celebrarea cumătriei și colectarea banilor. Acolo orice lucru „necesar” este prezent: crâjme, dănsători, DJ, cântăreți și moderatori, colaci și daruri, doar că locul pentru Hristos acolo nu se găsește! Mai mult accent pe evenimentul post-botez, pe cât importanța propriului zis botez. Așa se întâmplă că atunci când o familie vrea să-și boteze copilul, folosesc cuvântul „cumetrie” și nu „botez”. De ce? Pentru că au rezervat localul, au împărțit colaci la cumetri, au comandat totul necesar de a-le gurii, iar botezul au lăsat pe ultimul plan, ca o parte a programului festiv.

Ce sunt naşii? Care este rolul lor la botez şi care sunt datoriile lor faţă de fini?

Naşii sunt persoanele (adulţi) care însoţesc pe prunc la botez, răspunzând şi făcând cuvenită mărturisire de credinţă în locul şi în numele pruncului care se botează. Naşii sunt părinţii sufleteşti ai pruncului şi garanţii acestuia în faţa lui Dumnezeu şi a Bisericii, făgăduind că pruncul va fi crescut în credinţa creştină şi că va fi un bun creştin. Naşul trebuie să fie obligatoriu creştin ortodox şi bun credincios. El trebuie să cunoască învăţătura creştină privitoare la botez, precum şi din rugăciunile care se rostesc, îndeosebi Crezul sau Simbolul credinţei. Nu pot fi naşi părinţii copilului. Totodată, între naşii şi cei botezaţi se creează rudenia duhovnicească, încât ei ulterior nu pot să se unească prin căsătorie.

Participarea cumetrilor la botez

Despre rolul nașilor de botez s-a vorbit și s-a scris destul. Sf. Ioan Gură de Aur spune: „Dacă ar şti omul ce răspundere are la botez şi cununie, s-ar alerga mile întregi până să găseşti un naş”. Și totuși la botezuri observ tot mai mulți nani, iar unii sunt doar însriși nominal în certificat de botez, fără ca să asiste, să fie prezenți.

Cine participă la botez?

La botez vor participa toți cumetrii anunțați prealabil. Ne-am obișnuit că la biserica părinții copilului ca regulă scriu un singur nan – pe el sau pe ea (în caz de dacă sunt cuplu). Și am observat fenomen! Dacă s-a scris doar ea – de ex. Maria, respectiv el – Ion, nici măcar nu vine la biserica la botez; vine numai la petrecerea – cumetrie, argumentând: „ce să fac acolo, dacă tot nu am fost înscris la biserica ca nan?”. Absența unui din cuplu nu poate fi justificată nici teologic, nici rațional. Precum tată și mamă copilului sunt numiți ambii părinți biologici, la fel, ambii nani vor fi considerați părinți duhovnicești al finului de botez. Deci, ambii nani trebuie să fie prezenți la biserica, respectiv și preotul îi va pomeni la finalul botezului și pe „Maria” și pe „Ion”!

Despre crîjmă

Crîjma derivă de la cuvântul hrizma, care din limba greacă se traduce ca ungere. De aici vine și Hristos, adică „Unsul” lui Dumnezeu.

În timpul slujbei Botezului se încadrează cea de-a două taină – Mirungerea sau Ungerea cu Sfântul Mir, care în greacă așa și se numește Χρίσμα sau Το ιερό Μυστήριο του Χρίσματος.

Acest Mir, inițial îmbiba haina baptismală sau cămașă, pe care o îmbrăcau la ieșirea din baptisteriu (bazin mare pentru botezul celor maturi). Timp de o săptămână, cei nou-botezaţi erau numiţi luminaţi (φωτισομένος): atât în sens spiritual, dar şi pentru că trebuiau să poarte timp de o săptămână haina albă de la Botez şi să se împărtăşească zilnic cu Sfintele Taine, iar în a opta zi a li se ştergea fruntea de Sfântul Mir şi erau dezbrăcaţi de haina albă. După aceea, încă o perioadă anumită, ei erau numiţi neofiţi (νεόφυτος).

După ce creștinismul a căpătat drepturi în cadrul Imperiului Bizantin, botezul copiilor devine tot mai răspândit, și respectiv haina sau cămașa a fost înlocuită cu o pânză albă, iar în zilele noastre cu un prosop mare.

Molitfelnicul sau Trebnicul, care conține slujba Botezului spune: „Apoi îl  îmbracă (pe cel botezat) în haină curată, zicând: Se îmbracă robul lui Dumnezeu (N) în haina dreptăţii, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.” Iar cântărețul cântă: „Haină luminoasă dă-mi mie, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, Mult-milostive Hristoase, Dumnezeul nostru.”.

Și doar în spațiul nostru, unde practica de a avea „99 de cumetri” a devenit „normalitate”, în loc de un prosop, vedem zeci de prosoape, de diferite forme și culori.

Deci, în mod normal, crîjma se socoate doar acea pânză albă în care ținem copilul după scufundarea în cristelniţă. Dar nicidecum crîjmă nu poate fi considerat prosopul, împodobit cu un buchet de busuioc, flori vii sau de plastic.

 

Despre ață roșie

Ață roșie este considerată în tradiția populară un talisman care te ferește de deochi, de oamenii răutăcioși și invidioși. De aceea, mulți dintre părinți obișnuiesc să prindă ață roșie la încheietura mâinii bebelușului, – spune un site. Altul declară, că Ață roșie a devenit un trend acum câțiva ani și este purtată la încheieturile mâinilor, pe post de talisman puternic care ferește de ochiul rău.

Să vedem cum stau lucrurile cu această ață roșie în realitate.

Fără îndoială, mulți se întreabă de ce unii oameni, inclusiv celebrități, vedete, leagă firul roșu pe încheietura mâinii? Ele sunt adesea legate și la copii, în mod special purtate de mame însărcinate. Ce este totuși – un accesoriu, amuletă sau un trend? De vină este doctrina religioasă, care în ultima perioadă prinde rădăcini în Occident și țările post-sovietice – Kabbalah.

Conform învățăturilor kabbaliste, ață roșie poartă o energie puternică, care poate influența viața și soarta omului, de-al proteja de rău și de-al ajuta să realizeze cât mai multe succese în afacere și relații. Respectiv, cel care va purta ață roșie, se crede că va fi protejat de „ochiul rău”, de deochi și invidia omenească.

Foarte populară a devenit acum cațiva ani când interpreta Madonna, declarată ca fiind membră curentului Kabbalah, și-a făcut apariția publică cu o astfel de brațară. Trend-ul a devenit și mai cunoscut datorită și multor altor vedete.

Să vedem ce spune Biblia despre ață roșie?

În Cartea Facerii, cap. 38 noi avem un caz special, unde se vorbește despre nașterea celor doi fii a lui Iuda de la Tamara: „Iar când era să nască, s-a aflat că are în pântece doi gemeni. În vremea naşterii s-a ivit mâna unuia, iar moaşa a luat şi i-a legat la mână un fir de aţă roşie, zicând: “Acesta a ieşit întâi”.Dar acesta şi-a tras mâna înapoi şi îndată a ieşit fratele lui. Şi ea a zis: “Cum ai rupt tu piedica? Ruptura să fie asupra ta!” Şi i-a pus numele Fares. După aceea a ieşit şi fratele lui, cu firul de aţă roşie la mână, şi i s-a pus numele Zara.”.

Înțelegem că firul roșu în această situație juca un rol practic pentru a face diferența între cei doi gemeni, și nicidecum nu avea un temei magic sau ritual.

În Cartea Leviticul, cap. 14, Moise face recomandări preoților în practica cu cei leproși: „Iar preotul va ieşi afară din tabără şi de va vedea preotul că leprosul s-a vindecat de boala leprei, va porunci preotul să se ia pentru cel curăţit două păsări vii, curate, lemn de cedru, aţă roşie răsucită şi isop.”.

Aici ața roșie răsucită este unul din elementele folosite pentru curățirea rituală a taberei evreiești de boala leprei. Aceleași recomandări se regăsesc în Cartea Numerii, cap. 19, vers. 6.

Următoarea amintire despre ața roșie o avem în Cartea lui Iosua Navi, cap. 2: „Iată, când vom intra noi în cetate pe partea aceasta, tu să pui semn această funie roşie la fereastra pe care ne-ai slobozit, iar pe tatăl tău, pe mama ta, pe fraţii tăi şi pe toţi cei din familia tatălui tău să-i aduni în casa ta.”.

Aici funia roșie este o alternativă a sângelui mielului pascal cu care au fost vopsite ușile evreilor în Egipt, ca să fie feriți de moarte.

Sfântul Ioan Gură de Aur a avut și el o replică vis-a-vis de amulete și ață roșie: „Ce va spune cineva despre amuletele și despre brățările pe care i le agață de mâna copilului, și de ața roșie, și de celelalte lucruri care sunt pline de multă nesăbuință, în timp ce nu trebuie să așeze nimic altceva în jurul copilului decît crucea, ca să-l ocrotească?”.

Pentru cei mai „fricoși” recomand să citească Sfânta Scriptura, în mod special psalmul 26, unde găsiți următoarele cuvinte: „Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?”.

Așadar, un creștin adevărat, care se încrede doar în Dumnezeu și nu se încrede în superstiții, basme băbești și alte aberații populare, este apărat de credința în Hristos, ocrotit de mila și harul dumnezeiesc, iar nu de un fir de ață roșie.

 

Despre molitva

La botez nășica retrăiește ca mamei copilului care va fi botezat să-i fie citită “molitva/molifta”.

• Rânduiala bisericească prevede rugăciune specială pentru mamă, un act de „revenire” sau „reintegrare” a mamei în biserică după o perioadă de absență, care a durat 40 de zile. Rugăciunea nu este un act magic. Este o „admitere„, pentru ca mama, după o scurtă vacanță de 40 de zile după naștere, iarăși să revină în biserică.
• Cu ce scop? Ca iarăși să se împărtășească la fiecare liturghie! Vedeți ce se spune în rugăciune: „Şi o învredniceşte pe ea (mamă copilului) să se împărtăşească cu cinstitul Trup şi scumpul Sânge al Hristosului Tău”. Acesta este sensul molitvei. Revine la ritmul normal a creștinului normal – vine duminică la biserica pentru celebrarea vieții, patimilor, morții și învierii lui Hristos, adică primesc Sfânta Împărtășanie.
• Apropo, despre tată copilului nu se spune absolut nimic, respectiv el nu a avut „vacanță” și logic trebuia să fie nelipsit de la liturghia duminicală, și să se împărtășească de fiecare dată.

 

De știut!

1. Înger păzitor copilul primește la naștere, dar nu la botez. De aceea, ipoteză că copilul trebuie neapărat botezat ca să primească „îngeraș” – face parte din „teologia băbească”.
2. Mama are voie să iasă din casă până la botezul copilului. De aceea mama va ieși din casă, și va face treburile necesare și vizite la medic, fără nici-o teamă. Asta se referă mai ales la cei care locuiesc prin sate. Acolo persistătradiția că până la botez mama nu are voie să ia apă din fântână, iar cea care face acest lucru, spurcă fântâna și apă.
3. La împlinirea celor 40 de zile de la nașterea copilului, mama cu copilul vor veni la biserică, i se va citi rugăciunea-„molitva” pentru mamă și rugăciunea de îmbisericire a copilului. De acum mama poate intra în biserica și se poate împărtăși, chiar dacă copilul încă rămâne nebotezat.
4. În caz că s-a îndeplinit punctul 3, mama copilului, împreună cu tata vor intra în biserică și vor asista ambii la botez.
5. Vorba că copilul mort nebotezat merge în iad – este un mit și este lipsit de temei evanghelic, care Îl reprezintă pe Dumnezeu ca pe un Domn al dragostei și milostivirii.
6. Nici copilul, nici mama acestuia nu au voie să poarte ață roșie la mână „contra deochiului”, nici până la botez, nici după, căci face parte din superstiții. Omul credincios va avea încredere doar în Dumnezeu și nu în practici păgâne și basme populare.
7. În cristelniță nu se aruncă bani, nici petale de flori.
8. Dacă la aceeași slujbă sunt botezați mai mulți copilași concomitent, asta nu-i face pe ei frați și surori biologici sau de sânge, decât doar frați și surori întru Hristos, precum suntem cu toții.
9. Botezul nu se face acasă, ci numai în biserică. Vorba că dacă în biserică e frig în timpul iernii, nu este un argument de a face botezul acasă. Astfel botezul poate fi lăsat pe întru un timp mai călduros, iar copilului nu-i încurcă prin nimic amânarea botezului.
10. Somnul liniștit după botez – la fel face parte de basmele băbești. Copilul desigur poate dormi mai liniștit după botez. Însă asta se datorează în mare parte harului Duhului Sfânt, care se pogoară peste cel botezat și peste noi toți, în timpul primirii sfintelor taine (Botez, Cununie, Împărtășanie). Lucrul acesta este mai simțit pentru cei mături, care după liturghia la care s-au împărtășit, î-i trage la somn (Apropo, interdicția de a dormi după ce te-ai împărtășit e un basm. Nu ni se întâmplă nimic groaznic dacă dormim după liturghie!).

 

PREGĂTIREA PRACTICĂ A BOTEZULUI

Pe tot parcursul sarcinii este recomandat ca părinții să se spovedească și să se împărtășească cât mai des, chiar în fiecare duminică, pentru ca pruncul să se hrănească cu hrana cea mai bună care este Trupul ş i Sângele Domnului.

După naştere, Biserica a rânduit câteva slujbe de pregătire a noului-născut pentru unirea sa cu Hristos prin Taina Sfântului Botez:

         – în a 8-a zi de la naștere preotul merge la casa pruncului și citește rugăciunile pentru mamă, precum și rugăciunea de punere a numelui. El însemnează copilul în chipul Crucii ş i-l stropeşte cu apă sfinţită pentru a-l apăra de primejdii.

         – la 40 de zile de la naștere, mama și pruncul vin la biserică. Rugăciunile pe care preotul le citește mamei au în vedere primirea de ea a Sfintei Împărtășanii. În mod eronat, unii consideră că mama este necurată și nu poate intra în biserică până ce preotul nu-i citește rugăciunile respective, însă trebuie înțeles mai degrabă că rugăciunea marchează sfârșitul perioadei de refacere a ei, după naștere. Apoi preotul citește rugăciunile de pregătire a Sfântului Botez și de îmbisericire a copilului. Astfel nou-născutul este dăruit lui Dumnezeu, așa cum Maica Domnului și Iosif au adus pe Pruncul Iisus la Templu, la 40 de zile de la naștere.

 

Pregătirea pentru Botez a părinților

Din experiență, noi preoții am observat că pruncii plâng din mai multe motive, unele trupești, iar altele duhovnicești. Poate că sunt aduși târziu la Botez, deja mărișori și foarte activi; de aceea e bine ca Botezul să aibă loc în perioada 3 – maximum 6 luni.

Mama e bine să se îngrijească de copil înainte de slujbă, să fie alăptat și schimbat cu scutece curate.

Uneori se întâmplă ca pruncii să plângă nefiresc. Explicația este una duhovnicească: copiii moștenesc de la părinți pe cele fizice, dar și pe cele sufletești, precum neliniștea atunci când se apropie mai mult de Dumnezeu. În timpul Botezului se poate manifesta și în copii fuga de Dumnezeu a părinților, la modul inconștient, prin neliniște și plâns. De obicei însă, după botez, pruncii se liniştesc şi dorm cum n-au dormit niciodată până atunci.

 

Până la Botez, părinții sunt datori:

• să-i mulțumească lui Dumnezeu că le-a dăruit un copil și să se îngrijească, în cazul în care este plăpând și bolnav, să fie botezat cât mai curând;
• să nu se încreadă în superstiții: pentru protejare de rele, nu se însemnează pruncul cu ață roșie, ci mai degabă se pune deasupra pătuțului o icoană;
• să nu amâne Taina Botezului din motive lumești (nașii nu sunt veniți în țară; localurile nu sunt disponibile, etc.);
• să aleagă nași credincioși și iubitori de Dumnezeu, care trăiesc credința în viaţa lor de toate zilele și să nu caute nași pentru câștiguri materiale sau alte pricini lumești;
• să nu facă după Botez petrecere cu scopul de a strânge daruri; internet, etc.) folosite fără discernământ sunt foarte dăunătoare copiilor și le afectează negativ dezvoltarea intelectuală.

 

După Botez, părinții au datoria continuă:

• să dea copiilor încă de mici o educație creștină, rugându-se cu ei acasă;
• să citească Sfânta Scriptura și alte cărți duhovenicești;
• să meargă regulat la biserică, și să se împărtășească împreună;
• să respecte Posturile din cursul anului;
• să respecte zile de sărbători mari, prin rugăciune și fapte bune;

Să nu uitați că, cea mai bună și mai eficientă educație creștină a copiilor este o pilda vieții trăită de ambii părinți!

 

ÎNDATORIILE PĂRINȚILOR!

1. Dați copiilor voștri educație creștinească cu ajutorul Sfintei Scripturi!
2. Frecventați regulat Sfânta Biserică, participând la liturghie!
3. Împărtășiți-vă cu regularitate împreună cu copiii voștri!
4. Învățați împreună și rostiți împreună în Biserică și acasă rugăciuni, cântările bisericești și imnuri creștine!
5. Învățați copiii să ajute pe cei nevoiași și singuratici!
6. Învățați copiii voștri să iubească natura – flora și fauna!
7. Îmbrăcați-vă copiii voștri decent și modest!
8. Învățați copiii voștri să muncească și să prețuiască munca celor din jur!
9. Oferiți copiilor voștri mâncarea sănătoasă și gustoasă!
10. Păstrați tradițiile neamului și sărbătorile naționale, învățând astfel să iubească Patria și să se mândrească că sunt născuți în Moldova!

 

De ce aveți nevoie la botez?

1. Pelencuță (crîjmă);
2. Prosop mare și gros;
3. Haine de schimb pentru copil;
4. Cruciuliță la gât;
5. Ulei de măsline. Uleiul va fi binecuvântat de preot și folosit pentru ungerea copilului; apoi poate fi luat acasă pentru ungerea copilului după baie.
6. Lista nanilor, unde vor fi menționați numele acestora după cum este menționat în punctual d)

 

Puteți descărca file aici!

 

 

Cum să vă pregetiți de cununie

Înainte de cununie, tinerii vin la lecții!

Pentru a conduce automobilul învățăm 3 luni, iar pentru a conduce viața de familie – ba! Mult timp ne preocupă alegerea rochiei, inelelor, localului, muzicanților. Însă timp pentru pregătirea morală, psihologică și juridică nu există. Fapt pentru care avem un număr mare de divorțuri, violență domestică, copii abandonați etc. Este foarte important ca înainte de cununie, să facem cunoștință în cadrul lecțiilor de catehiare, unde vorbim despre importanța căsătoriei, despre problemele cu care pot să se întâlnească tinerii, riscuri și pericole. Vorbim despre responsabilități, roluri în familie, educația copiilor și crearea casei fericite și binecuvântate.

 

Cum să vă îmbrăcați la cununie?

Alegeți haine cât mai decente pentru nunta dvs.! Toată frumusețea dvs. veți demonstra doar soțului dvs., care vă va aprecia la justa valoare. Nu zic că doamnele trebuie să fie îmbrobodite și cu mânece lungi, dar nici cu rochii transparente și decolteuri extravagante. Mirele trebuie să fie îmbrăcat decent, nu în blugi și tricou. Mireasa să aibă părul aranjat în așa fel, ca să fie ușor de așezată cunună pe capul ei.

 

Biserica – a 2-a casă pentru creștini

Locul, unde vă veți cununa trebuie să fie pentru voi a 2-a casă, de unde veți porni calea voastră, unde vă veți ruga frecvent, unde veți fi parte din comunitatea aceasta, părticică vie a Bisericii. Acum biserica este deschisă pentru voi permanent. Aici sunteți așteptați, doriți și iubiți.

 

Despre nași de cununie

„Nu ai nași de cununie – nu te poți cununa”. Tradiția de a avea nași de cununie este pur locală și se practică doar în Republica Moldova și România. Alte țări ortodoxe au așa-numiți martori, care nu au o funcție specială și o importanță majoră la nuntă. În mod normal, noi ar trebui să acordăm atenție sporită nașilor de botez, căci anume ei ar trebui să fie o pereche de creștini exemplari, iar nu „99 de cumetri”, cum se practică tot mai des. De aceea, dacă tinerii nu pot găsi o pereche de nași de cununie, asta nu trebuie să-i oprească de a se căsători și de a se cununa. Contează intenția bună a tinerilor, dorința de a trăi în dragoste și fidelitate la infinit. Un alt obicei, care a pătruns în spațiul nostru, și anume de a avea 2 perechi de nași la cununie – este lipsit de logică morală și creștină.

Iar pentru a demonstra tinerilor exemplu de cuplu model, familie creștină autentică, ar fi minunat ca nașii, împreună cu finii lor de cununie, să se spovedească și să se împărtășească, cu o duminică înainte de cununie.

 

Despre covor

Există o vorbă populară: „Cine calcă primul pe covor în biserică la cununie – acela va fi stăpân în casă”. Este o tradiție populară căreia nu putem și nici nu trebuie să-i dăm importanță. Eu recomand tinerilor să-L pună în fruntea casei pe Dumnezeu! Iar peste ceva timp veți avea alt „stăpân” în casă – copilul dvs., și el, la rândul lui, vă va conduce pe voi, el vă va spune când să dormiți, când să mâncați, cum să vă îmbrăcați J.

 

 

 

Despre legatul mâinilor

În cadrul cununiei, există actul de împreunare mâinilor mirilor. Este un act vechi, care creștinismul a moștenit de la grecii și romanii antici. Conform rânduieliilor actuale, preotul rostește rugăciunea:

„Însuţi şi acum, Stăpâne, întinde mâna Ta din sfântul Tău locaş şi uneşte pe robul Tău (numele mirelui), cu roaba Ta (numele miresei)…”

În acest moment preotul unește mâina mirelui cu cea a miresei, iar unii preoții le mai leagă mâinile cu un prosop sau batistă. Mai mult, nașii mai încurajează pe preotul, zicându-i: „strânge părinte mai tare ca să nu se mai despartă niciodată”. Deși nicio carte bisericească nu face recomandare la așa ceva, din observațiile mele, anume acest act a devenit mai important și cu o notă magică – Doamne ferește să nu fie acest prosop! Rudele fac o agitație foarte mare dacă în privința această.

Dar, haideți să vedem ce spune rugăciune în continuare: „Uneşte‑i pe dânşii într‑un gând; încununează‑i într‑un trup; dăruieşte‑le lor roadă pântecelui, dobândire de prunci buni”. Așadar, nici vorbă de prosop, batistă, panglică sau altceva. Dorința Bisericii este ca tinerii să fie uniții într-un gând, având aceleași convingeri, principii și valori pentru o viață fericită și armonioasă.

Mai mult, încerc să explic rudelor: dacă tinerii nu se iubesc, nu se respectă, nu se dăruiesc unul altuia, atunci nici chiar dacă tinerii vor fi legați cu sfoară de cap până la picioare – tot în zădar!

 

„Femeia să se teamă de bărbat”?!

Așa se încheie lectura din epistola lui Pavel care se citește la cununie. În acest moment unii din bărbați își mângâie orgoliul, zicând: „auzi fa, femeia trebuie să se teamă de bărbat!” Nu știu din ce motiv acești bărbați nu trag cu urechea la cele ce s-au citit mai sus. De ce oare, după apostolul Pavel, femeia trebuie să teamă de bărbat: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea… bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica…” (Efeseni 5,25,28,29).

Deci femeia trebuie „să respecte de bărbat”, iar nu să se teamă de el. Iar  bărbatul nu trebuie să se simtă dominant în casă, să se manifeste ca un bătăuș, pentru că este bărbat/mascul, ci să fie un cavaler permenent, un bărbat atent, pentru că iubește și se îngrijește de femeia sa, de copii și de casa, precum Hristos se îngrijește de Biserica Sa.

Teama vine din respectul, care izvorăște din dragostea soților. Bărbaților, iubiți femeile voastre de parcă ați trăi împreună doar o zi, oferiți-le flori dar și respect. Ești tu deputat, ori preot, ori lăcătuș – fii bărbat, fii om, fii creștin adevărat! Creează o viață armonioasă în casa ta, unde femeia se va simți mereu iubită și apreciată, iar tu – mereu dorit și așteptat!!!

Faceți act de caritate după nuntă. Informați-vă din timp, cui și ce ați putea oferi după nuntă. Înainte de nuntă, poate chiar în textul invitațiilor, informați pe oaspeți ce așteptați de la ei. Puteți indica ca în loc de flori să aducă jucării moi, hăinuțe pentru copilași, pe care, după nuntă le veți oferi la o casă de copii, familiilor defavorizate din localitatea dvs. La fel și mâncarea, strânsă în cutii speciale, poate fi livrată imediat după nuntă persoanelor străzii. Puteți să faceți acest lucru personal, mediatizați și îndemnați pe alți să vă urmeze pilda.

  

Hramul casei

„Mă cheamă Gheorghe – hramul casei va fi de Sfântul Gheorghe”. La cununie tinerii aleg sfântul casei sau hramul casei. Sfântul casei nu neapărat trebuie să fie după numele soțului. Puteți alege oricare sfânt, care vă este aproape. Iarăși puteți să vă consultați cu preotul care vă va cununa (anume cu preotul și iar nu cu vânzătoarea de lumânări). Să țineți minte neapărat ca în ziua când veți marca „hramul casei”, în ideal ar fi bine să mergeți împreună dimineața la biserică, să vă rugați pentru familia dvs., pentru copii, pentru părinți și nași (dacă sunt), să vă împărtășiți. După slujbă puteți să faceți milostenie. Iar după amiază, să poftiți la o masă decentă pe cei dragi și apropiați ai familiei dvs.

 

Ne cununăm odată pentru totdeauna!

Nimeni să nu vă spună că după o cununie, mai puteți face încă două. Iubiți-vă unul pe altul de parcă ați trăi ultima zi din viața voastră, respectați unul pe altul, dăruiți dragostea și căldura inimii cu fiecare respirație, demonstrați că sunteți o familie unică, unită și mereu îndrăgostită. Faceți din casa voastră o insulă a speranțelor, a plăcerilor, a gândurilor bune și faptelor desăvârșite. Nimeni și nimic pe acest pământ nu are dreptul să vă despartă.

Zidiți familia voastră pe principiul 3D: Dragoste, Dăruire, Dialog.

 

Ce urmează după lecții?

După lecții, candidații la cununie se vor spovedi și se vor împărtăși, în duminica înainte de oficierea Cununiei. Tradiția Bisericii Ortodoxe stabilește ca înainte de cununie, mirii să urmeze o pregătire specială, care constă în: câteva zile de post, spovedanie și împărtășanie.

 

5 SFATURI BIBLICE PENTRU CEI CARE SE CUNUNĂ

 Iubiți-vă unul pe altul parcă ați trăi doar o zi!

     Bărbaţii sunt datori să-şi iubească femeile ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia pe sine se iubeşte. (Efeseni 5,28).

Răbdați unul pe altul!

Îmbrăcaţi-vă, dar, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, cu milostivirile îndurării, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe, cu îndelungă-răbdare. Îngăduindu-vă unii pe alţii şi iertând unii altora, dacă are cineva vreo plângere împotriva cuiva; după cum şi Hristos v-a iertat vouă, aşa să iertaţi şi voi. (Coloseni 3,12-23).

Bucurați-vă unul de altul!

     Bucură-te de viaţă cu femeia pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale celei deşarte, pe care ţi-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare; căci aceasta este partea ta în viaţă şi în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. (Ecclesiastul 9,9).

Dăruiți-vă unul pentru altul!

Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi. (Matei 15,13).

Rugați-vă unul pentru altul!

     Rugaţi-vă unii pentru alții. (Iacov 5,16).

 

Rugăciunea soților unul pentru altul

Doamne, Iisuse Hristoase, Dum­ne­­­­zeul nostru, Cel ce ne-ai învățat ca totdeauna să ne rugăm unul pentru altul, căci așa vom împlini legea Ta și ne vom arăta vrednici de mila Ta, caută cu îndurare și păzește de vrăj­mașii văzuți și nevăzuți pe soțul meu (soția mea), pe care mi l-ai dă­ruit (mi-ai dăruit-o) a petrece împreună până la moarte. Dăruiește-i sănătate și deplină înțelepciune, ca să-și poată îndeplini datoriile după voia și po­runcile Tale. Ferește-l (o) de ispitele pe care n-ar fi în stare să le poarte. În­tărește-l (o) în dreapta credință și în dragoste desă­vâr­șită, ca să lucrăm îm­preună faptele bune și să ne tocmim viața după sfintele Tale așezări și po­runci. Că a Ta este stăpânirea și pu­terea în veci. Amin.

 

De ce aveți nevoie la cununie?

• Vereghete
• Două perechi de lumânări (pentru tineri și nași)
• Icoana Hramului sau Sfântului Familiei

 

Ce urmează după Cununie?

În a 8-a zi după cununie, adică, în următoare duminică, dimineața, înainte de liturghie, tinerilor li se va citi Rugăciunea specială. Tinerii vor intra în biserică, se vor ruga la sfânta liturghie și se vor împărtăși cu Cinstitul Trup și Scumpul Sânge a lui Hristos.

Puteți descărca file aici!

 

This slideshow requires JavaScript.