Datoria mamei e să se împărtăşească împreună cu copilul!

11 Mai 2015 Vizualizări: 1187

 

Pr. Maxim Melinti: Haideţi, să ne reamintim textul rugăciunii care se citeşte mamei, după ce a trecut 40 de zile de când ea a născut un prunc: “Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Care cu cuvântul Tău toată firea cea cuvântătoare şi cea necuvântătoare ai zidit şi toate din nefiinţă în fiinţă le‑ai adus, Ţie ne rugăm şi pe Tine Te chemăm, pe roaba Ta aceasta (N), pe care ai mântuit‑o cu voia Ta, curăţeşte‑o de tot păcatul şi de toată întinăciunea, ca, venind în biserica Ta cea sfântă, să se învrednicească fără de osândă a se împărtăşi cu Sfintele Tale Taine.” Vedem că de fapt prin citirea rugăciunii, preotul o “învită” pe mama să intre în biserică, ca să asiste la botezul pruncului, dar şi să primească împărtăşanie. În practică, doar copiilul nou-botezat, şi doar câteva duminici la rând, copilul este adus la biserica şi este “împins” de către mamă ca acesta să fie împărtăşit. Întreabarea firească: dacă părinţii nu practică împărtăşania regulată, cum poţi să pretinz ca în sufletul copilul să fie plămădit acest sentiment euharistic şi setea după Trupul şi Sângele Domnului, iar nu “dulceaţa” sau “merea” – cum îi mint părinţi pe copii lor? În continuare vă orefim un mic îndrumar a părintelui Vasile Mihoc, prin care mamele sunt îndemnate să se împărtăşească împreună cu copii lor!

 

Care este datoria duhovnicească a mamei înainte de împărtăşirea copilului? De câte ori trebuie împărtăşit copilul până la 7 ani?
Datoria mamei e să se împărtăşească împreună cu copilul! Eu sunt contrariat când vin la împărtăşit mamele cu copii în braţe şi împărtăşesc doar copiii, când are mai multă nevoie de Împărtăşanie mama decât copilul! Dar mamei îi e frică să se apropie… Deci să se împărtăşească împreună şi atunci poate să se împărtăşească cât de mult, de câte ori are nevoie. Noi la fiecare Sfântă Liturghie suntem chemaţi să ne împărtăşim. Sf. Vasile cel Mare răspunde într-o scrisoare la întrebarea cât de des sau cât de rar să se împărtăşească creştinul: „Noi ne împărtăşim de patru ori pe săptămână: miercurea, vinerea, sâmbăta şi duminica.” Adică de câte ori se făcea Sf. Liturghie, şi spune: „iar când sunt sărbători şi mai des.” Aceasta este rânduiala Sfintei Împărtăşanii, pe care oamenii de azi au pierdut-o. Şi au pierdut-o pentru că nu mai sunt curaţi, să se poată împărtăşi. Deci fii curat, pune capăt necurăţiei; vrei să mergi cu ea până la moarte şi să mori tot necurat? Pune capăt necurăţiei, fii curat şi împărtăşeşte-te! Sigur că nu te împărtăşeşti cu vrednicie, nu poţi spune că meriţi Sfânta Împărtăşanie. Împărtăşania este un dar, pentru noi, cei păcătoşi. Dar cât ne stă în putere să ne curăţim viaţa, simţirile şi fiind „ca pruncii”, cum ne vrea Mântuitorul, ne vom putea împărtăşi împreună cu pruncii.
Ce folos că împărtăşeşti copilul până la 7 ani şi după aceea o ia copilul razna, înjură Sfintele Taine şi înjură Biserica, de exemplu? E bine că mamele şi taţii duc copiii la împărtăşit, dar mi se pare că cei care ei înşişi nu se împărtăşesc iau asta ca pe ceva magic. Să îi dea copilului ceva aşa, care lucrează magic în viaţa lui. Şi asta este foarte greşit! Noi împărtăşindu-ne nu facem o practică magică, ci îl primim pe Hristos în viaţa noastră şi e Hristos cu crucea Lui! Ne hrănim cu darul Crucii şi al Învierii Lui şi ne facem noi înşine purtători de cruce. Aşa trebuie să vină mama cu copilul la împărtăşit, şi atunci sigur că este minunat că vin mama şi tata şi copilul şi copiii, toţi împreună, şi se împărtăşesc!