Despre abuzul preoților și pietatea creștinilor!

16 Septembrie 2015 Vizualizări: 844

 

 

 

Şi care între voi va vrea să fie întâiul să vă fie vouă slugă,
după cum şi Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci ca să slujească El.
Matei 20,27-28

 

Din nefericire, tradiția și pietatea creștină i-a așezat pe păstorii Bisericii pe un piedestal prea înalt, făcându-i aproape inabordabili pentru majoritatea oamenilor, asupra cărora își exercită o teribilă și indisputabilă autoritate. Adeseori, credincioșii evlavioși îi consideră înzestrați cu puteri supraomenești, ”egali cu îngeri” – pentru a-l cita pe Sfântul Ioan Gură de Aur. Este extrem de periculos pentru un păstor bisericesc să se considere pe el însuși deasupra celorlalți oameni. Puterea clericilor este oricum foarte mare, având în vedere faptul că au acces la tainele sufletului omenesc, această zonă extrem de vulnerabilă a făpturii umane, și că sunt preocupați de felul în care se raportează credincioșii la Dumnezeu. Desigur, clericii sunt icoana calității de preot a lui Hristos și a slujirii Sale de arhiereu, dar aceasta nu-i absolvă de a lua aminte la limitele lor personale și interpersonale. Întorcându-se la Sfântul Ioan Gură de Aur, precizăm că el respingea cu hotărâre orice formă de ”angelolatrie” în viața și lucrarea preoțească.

Biserica trebuie să se ferească de a-și idealiza sau idolatriza conducătorii, transformându-i în zei și venerându-i. Nu avem decât un singur Stăpân suprem – aceasta e realitate pe care o mărturisește întreaga Biserica în fiecare duminică, înainte de celebrarea Sfintei Euharistii. Dacă îi vom idealiza pe păstorii noștri, îi vom așeza într-o categorie singulară, excluzându-i, de fapt, din comunitate.

 

John Chryssavgis, Vindecarea lăuntrică a omului, București, Ed. Sofia, 2015, p. 167, 174.