Interviu despre Săptămâna Patimilor: „În aceste zile, postul este strict!”

06 Aprilie 2015 Vizualizări: 1454

Creștinii de rit ortodox marchează începutul celei mai importante săptămâni din Postul Mare – Săptămâna Patimilor – perioadă în care credincioșii care vor să se salveze prin credință, trebuie să se dedice postirii stricte și rugăciunii. Despre importanța fiecăreia din zilele acestei săptămâni dinaintea Paștilor, dar și despre corectitudinea pregătirii de Înviere în rândul creștinilor ortodocși din Republica Moldova, am discutat cu părintele Maxim Melinti, parohul bisericii din Ghidighici.

 

Părinte, Săptămâna Patimilor a început astăzi. Fiecare din zilele care urmează are semnificații aparte. Ce ne puteți spune despre conotațiile simbolice ale fiecăreia din ele?

În aceste zile, prin intermediul Sfintei Scripturi şi a slujbelor bisericești, amintim de ultimele zile ale vieții pământeşti a Mântuitorului Hristos: cuvinte de învăţătură – pilde, Cina cea de Taină, trădarea lui Iuda și Petru, Patimile lui Hristos, moartea de pe crucea Golgotei.

Luni, amintim de smochinul ce s-a uscat prin blestemul Domnului. Hristos ne îndeamnă să fim roditori prin credință și fapte bune.

Marţi, prin pilda despre cele 10 fecioare și pilda talanților, Hristos ne arată cum vor intra creștinii în Împărăția Cerurilor.

Miercuri, amintim de femeia păcătoasă care a uns pe Domnul, turnând pe capul Lui mir de mare preț.

Joi, vorbim despre Cina cea de Taină, rugăciunea în Grădina Ghetsimani, Vinderea și Arestarea lui Hristos.

Vineri este ziua în care Hristos este batjocorit, condamnat la moarte și răstignit.

Sâmbătă este ziua îngropării Lui Hristos, coborârea Lui în iad, eliberarea noastră din robia iadului și dăruirea vieții celei veșnice.

Este cea mai importantă săptămână din Postul Mare. Prin ce este specială postirea în aceste ultime zile, până la Paști?

În aceste zile, postul este strict, iar vineri și sâmbătă, mulți creștini nu mănâncă nimic. Dar amintim că Postul Mare nu este doar reținerea de la produse alimentare, dar și reținerea de la vorbe urâte, gânduri spurcate și acțiuni pătimașe. Mai adaug că Postul Mare nu este sesiunea de examinare, în care noi, ca niște studenți leneși, stând cu picioarele în ligheanul cu apă rece, învățăm toate temele pe care nu le-am studiat pe parcursul anului. Creștinul trebuie să fie creștin mereu, nu doar în post. La spovedanie, de multe ori aud, mai ales de la bărbați: „Părinte, în acest post n-am fumat, n-am băut, n-am înjurat!” De parcă după încheierea postului deja ți se dezleagă la toate acestea!

Care este programul bisericilor ortodoxe în această săptămână și cum trebuie să se implice creștinul adevărat în aceste slujbe?

Toate bisericile au practic același program, iar începerea slujbelor trebuie să fie consultată la fața locului. Eu voi oferi programul slujbelor care are loc în parohia noastră, de la Ghidighici:

Joi, 9.00 – Sf. Liturghie cu Cinul Spălării Picioarelor

Joi, 17.00 – Privegherea cu citirea celor 12 Evanghelii ale patimilor Mântuitorului.

Vineri, 17.00 – Slujba Prohodului Domnului și Sfânta Liturghia

Sâmbătă, la miezul nopții – Liturghia pascală.

Duminică, 17.00 – Vecernia cu citirea Evangheliei în 12 limbi.

Trebuie să menționez că slujbele din Săptămâna Patimilor sunt unice și inedite, care nu se mai repetă pe parcursul anului. De aceea, toţi creștinii sunt îndemnați să asiste la aceste slujbe și nu doar ca niște spectatori, dar ca participanți vii, co-slujitori, prin rostirea rugăciunilor și intonarea în comun a cântărilor speciale, mai ales – împărtășirea cu Sfintele Taine. Aici amintim despre concepţia greșită „de la babe”, conform căreia, în ultima săptămână se împărtășesc doar cei bolnavi, cei din închisori, „curvarii și tâlharii”. Noi îi îndemnăm pe toți să se împărtășească, în rând cu preot, în toată săptămâna și mai ales în noaptea Învierii Domnului. De aceea, culminarea Postului trebuie să devină liturghia pascală cu împărtășania, iar nu „sfințirea” coșului cu pască, ou, brânză și carne.

Există rugăciuni recomandate în mod special pentru această perioadă?

Eu personal, le recomand creștinilor să se roage la slujbele din biserică, să citească din cele patru evanghelii, mai ales acele capitole care se referă la patimi, moartea și învierea Lui Hristos. Dacă există dorință și râvnă, creștinii pot să mai citească și din Psaltire.

În tradiția basarabeană, pe masa de Paști apar bucate dintre cele mai diverse, unele dintre ele neavând nicio conotație cu obiceiurile. Ce bucate, totuși, sunt cele mai recomandate pentru masa de sărbătoare?

Orice familie creștină cunoaște că pe masa praznicală se pune întâi de toate pâine, iar în cazul praznicului Învierii, vorbim de pască – acel cozonac, care poate fi pregătit de gospodine sau procurat din magazine. La fel, pe masă pascală sunt așezate ouă vopsite sau încondeiate. Aici aș dori se recomand gospodinelor să le vopsească singure și să nu folosească lipiciuri cu iconițe, care, spre regret, după consumarea oului, sunt aruncate la gunoi. Tot la Paști există tradiția de a consuma carne de miel (reminiscențe din mielul pascal al evreilor), care nu poate fi considerată un canon sau o regulă strictă. Mai rău este că unii creștini asociază Paștele cu consumarea mielului, iar Crăciunul – cu consumarea porcului!

Menționăm că toate aceste produse, aduse de la slujba pascală, sunt alimente care se oferă creștinilor ca o binecuvântare pentru că au postit și s-a abținut de la consumarea acestor produse timp de 7 săptămâni. De aceea, nici cozonacul, nici oul, nici carnea de miel, nu trebuie să fie sacralizate, ci primite ca o dezlegare pentru postitori. Or cel care nu a postit și a mâncat și așa carne și brânză sau ouă, nu va înțelege nicicum rolul și valoarea acestora. Vorba aia: Cel sătul nu va înțelege pe cel flămând! 

O practică incorectă, în noaptea Învierii, este arderea cauciucurilor la rug – obicei anti-creștin și anti-uman.

Cât de importantă este participarea la Slujba Învierii, pentru creștinii care au postit cu adevărat?

Spre marele nostru regret, slujba Învierii Domnului este privită superficial de către mulți creștini. De multe ori aud: „Părinte, orice s-ar întâmpla, dar la Paști, obligatoriu participăm la înconjorul bisericii și la sfințit pasca!” De parcă aceste două elemente stau la baza praznicului Învierii Domnului. Din contra, scopul principal este să asistăm la batjocorirea, hulirea, pătimirea și răstignirea Lui Hristos, iar în final – ridicarea Lui din morți și eliberarea noastră de sub jugul stăpânirii diavolești.

Așadar, dorim să vedem sufletele vii la sfintele slujbe, nu doar consumători de pască și ou. Dorim ca și preoții să fie expliciți pentru a reda un sens adevărat al praznicului. Credem că creștinii noștri vor avea posibilitatea să se împărtășească în noapte de Paști, cu toate că unii preoți nu admit aceasta, „ca nu cumva creștinului să i se facă rău după ceva va gusta cărnuri  și va profana sfintele taine!”

Împărtășania se dă credincioșilor și după încheierea Postului Mare. Cu alte cuvinte, împreunarea cu Lumina Lui Hristos are loc nu doar în post, ci și în toată duminica și de sărbători!

Recomandați părinților să participe cu copiii mici la Slujba Învierii, pe parcursul întregii nopți?

Copiilor sugari li se recomandă să rămână acasă. Copiii care pot sta de sine stătător la slujbă, desigur sunt așteptați și poftiți la slujba de noapte.

Cum ar trebui să se comporte o creștină care participă la Slujba de Înviere, dar se află în perioada necurăției trupești?

Recomandăm ca doamnele să vină la biserică și să se roage la liturghia pascală nu afară, dar în interiorul bisericii, excepție făcând doar pentru împărtășanie.

Vă mai amintiți despre primul Foc Haric pe care l-ați ținut în mâini? Ce le puteți spune oamenilor care încă mai sunt sceptici în ceea ce privește această minune?

Eu personal am avut fericita ocazie să fiu la Ierusalim după Focul Haric în anul 2010. Menționez că Focul Haric este o binecuvântare și un dar deosebit, care, încearcă să invoce mai multă râvnă și evlavie din partea creștinilor noștri.

Însă Focul Haric nu este o singură minune care ne oferă Dumnezeu în fiecare an. La fiecare liturghie se face o minune mai mare – Hristos se jertfește pentru noi, făcându-se Trup și Sânge – Împărtășania, care pentru noi este o Lumină, precum cântăm și după împărtășire: „Am văzut Lumina cea adevărată… Am aflat credința cea adevărată”.  Și această Lumina vine peste noi fără ca noi să o luăm în seamă și rămâne neatinsă prin neglijență din partea credincioșilor și din partea slujitorilor bisericii. Focul Haric nu poate înlocui niciuna din cele 7 sfinte taine ale bisericii (Botez, Mirungerea, Spovedania, Euharistia sau Împărtășania, Cununia, Hirotonia, Sfântul Maslu), ci poate fi doar ca un bonus la ceea ce a fost instituit de Hristos. Din acest considerent, recomand creștinilor să ia aminte la marea taină care are loc duminical și zilnic în cadrul sfintei liturghii și să râvnească să primească aceasta Lumină Sfântă!

Doamne Ajută!

 

Sursa: http://pentruea.md/