11 Noiembrie 2020 Vizualizări: 992
„Chiar vă mulțumesc că ați trecut pe la mine” a zis doamna Maria. ”Mai vine cineva, altfel este, căci singurătatea te omoară”. Ochii ei aveau acel aspect pe care muribunzii îl au uneori… o privire senină, aproape îngerească. Așa știam noi că ea crede în ceea ce spune.
Părintele a luat mâna ei și i-a spus cu un glas blând, că totul va fi bine.
Înaintase așa de mult în vârstă încât pierde deja șirul anilor care era la fel de lung cel al păsărilor care plec toamna spre țările calde. Se născuse, crescuse și toată viața o trăise aici, în Ghidighici. De câțiva ani, soțul ei murise iar fii ei, lipsiți de speranță au plecat în lumea mare. Astăzi, era singură dar avea un zâmbet care putea lumina o încăpere.
Asta își amintesc cel mai mult ceilalți voluntari de la Insula Fericirii despre doamna Maria.
Era mereu gata cu un zâmbet. Ne primea și ne servea cu ce putea chiar dacă uneori nu avea destul.
”Stați copii, nu plecați că am să vă dau ceva!”
”Doamna Maria, nu e nevoie. Lăsați că dumneavoastră aveți mai multă nevoie de ele.”
”Ei nu, când oi pleca, oi ști că o să am parte pe lumea șialaltă.”
Doamna Maria avea 82 de ani când am cunoscut-o.
Asta se întâmpla în 2018. Mergeam ca de obicei prin sat, într-o după-amiază ca să împărțim coletele cu alimente și haine. Apăruse ca de obicei în prag, cu părul alb ca zăpezile din povești, ochii blânzi și un zâmbet cald.
Dar bătrânețea, acele semne ale ei, mai degrabă ale singurătății, începuseră deja să roadă din ea…
Nu cunoaștem multe despre ea. Dar vecinii rar o vedeau pe afară. Abia dacă în unele duminici ieșea și venea la biserică.
Mereu obosea, deși avea o inimă puternică. Aici, la Insula Fericirii mereu am hrănit-o și am îmbrăcat-o și am iubit-o, la fel cum facem cu toți beneficiarii noștri. Bătrâni și tineri.
Numai că de data asta a fost puțin diferit.
Pentru că de câțiva ani, ne întâmpina mereu cu zâmbetul pe buze. Ne mulțumea și ne dădea și ea ceva. Insista mereu să luăm ceva.
Era așa de dornică de oaspeți încât voia să știe cât mai multe despre fiecare – întrebări pe care, ca o bunică ar fi fost bucuroasă să le pună nepoților ei.
”Gata școala?”
”Ați mâncat bine astăzi?”
”Cum v-a fost ziua, copii?”
A murit acum câteva săptămâni. Sunt sigur că ai cunoscut-o, toți am cunoscut-o și dacă ai fi întâlnit-o ai fi făcut așa cum am făcut noi. Pe bună dreptate, cine nu are bătrâni, să-și cumpere.
Din 2015, noi, cei de la Insula Fericirii am dat startul realizării unei misiuni deloc ușoare. Vrem să facem viața oamenilor mai bună în fiecare zi. Nu doar a celor din Ghidighici dar și a tuturor care au nevoie și pe care îi putem ajuta.
Nu avem averi, nu avem finanțatori generoși cu nume mari, dar avem o comunitate unită care ne ajută lună de lună să oferim suport și îngrijiri bătrânilor singuratici ca Doamna Maria, familiilor social-vulnerabile și copiilor.
Dorim să continuăm această misiune nobilă de a-i sprijini și proteja pe acești oameni, să-i ferim de abuzuri, neglijenețe și/sau fraude.
La Insula Fericirii oferim mai multe servicii:
- Consiliere
- Cantină socială
- Spălătorie
- Adăpost temporar
- Săli de studiu
- Acces la Biblioteca Parohială
Știm că avem vise mari și mai știm că totu lse face pas cu pas. Iată de ce, Centrul nostru își propune nu doar să ajute ocazional, ci să monitorizeze ulterior progresul celor care au beneficiat de serviciile noastre și să colaboreze cu instituțiile publice pentru a găsi soluții eficiente la probleme complicate.
Fiecare dizabilitate are propria sa cultură și propria sa cale de incluziune. Ne dorim ca prin cultură să consolidăm incluziunea și să prevenim conflictele.
Astfel încât oameni ca doamna Maria să nu mai fie singuri. Să își poate împărtăși povestea și altora.
Sunt sigur că și tu ai cunoscut o doamnă Maria în viața ta. O bătrânică singuratică, care poate în copilărie sau în tinerețe te-a ajutat în diverse moduri. Și știu că și tu ai dorit să o ajuți, dar nu ai știut cum.
Astăzi poți face asta!
Contribuie și tu la realizarea misiunii noastre de a dezvolta comunități sigure în care fiecare să se simtă iubit și protejat.
Donează pentru dezvoltarea Centrului Social Insula Fericirii.
Cu gânduri alese, Cristian Bolotnicov
Lasă un comentariu