02 Aprilie 2015 Vizualizări: 1117
Amintirea pe care a lăsat-o fostul Patriarhul Pavle, întâistătător al Bisericii Ortodoxe din Serba, Pavle, rămâne a fi una de neuitat. Mesajul evanghelic şi poruncile Mântuitorului a reuşit să le aplice în propria sa viaţă cu mare uşurinţă şi maiestrie ascetică. Întreaga trăirea patriarhului Pavle s-a dovedit a fi un adevărat chip al smereniei, al răbdării şi al dragostei. Slujirea liturgică şi rugăciunea monastic erau ca nişte aripi care îl înălţau pe acest ierarh şi părinte al neamului sârbesc. Iar faptele vieţii sale, ca nişte texte din Pateric, au devenit răspândite şi tot mai îndrăgite în întreaga lume ortodoxă.
Automobilele luxoase
Fusese şedinţa Sfântului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Sfinţia Sa se îndrepta, precum îi este obiceiul, la slujba de vecernie de la Catedrală. Când ieşi din Palatul Patriarhiei, zări parcate o mulţime de automobile mari, negre. Întrebă:
– Ale cui să fie atâtea automobile luxoase?
– Ale episcopilor noştri, Sfinţia Voastră! Au venit cu ele la şedinţa Sinodului -răspunse preotul care-l însoţea.
– Deşi ei cunosc porunca Mântuitorului despre votul sărăciei, totuşi folosesc asemenea maşini luxoase, cum ar proceda ei atunci, dacă nu ar fi existat votul sărăciei?!
6 măsline
Odată, la masa de prânz în Palatul Patriarhiei, erau invitaţi mai mulţi episcopi, printre ei si Patriarhul Pavle.
Printre altele, ajunse pe masă şi farfuria cu măsline. Toţi ştiau că Patriarhul ţine la ideea că organismului uman îi sunt optim necesare doar şase măsline. Dar vlădica Ştefan a apucat să ia opt măsline.
– Preafericirea Voastră, a zis episcopul, eu am luat cu două mai mult. Ce să fac?
– Acuma ţine ceea ce ai luat, iar mâine să iei cu două mai puţin – răspunse Patriarhul.
Act de dreptate
Patriarhul Pavle mergea cu avionul să facă o vizită. În timp ce zbura pe deasupra mării, avionul a intrat într-o zonă de turbulenţe şi a început să se zgâlţâie. Un episcop tânăr care stătea lângă Patriarh l-a întrebat ce-ar gândi dacă s-ar prăbuşi avionul. Preafericitul Pavle a răspuns liniştit: „În ce mă priveşte, aş socoti că e un act de dreptate – la urma urmei, am mâncat atâţia peşti în viaţa mea, că nu m-aş mira dacă ar fi ca ei să mă mănânce acum”.
Articol realizat de preot. Maxim Melinti
Lasă un comentariu