08 Ianuarie 2019 Vizualizări: 1123
Mesaj pastoral la Nașterea Domnului
Proverbul popular spune: „Totdeauna lucrul tău să-l începi cu Dumnezeu”. Noi am începutul anul cu rugăciunea și continuăm să ne rugăm și să aducem laudă lui Dumnezeu.
Pentru creștini Hristos este cel mai desăvârșit model al rugăciunii. Viața lui Iisus pe pământ se începe cu cuvintele Fecioarei Maria adresate Elisabetei, care astăzi noi intonam la slujba Utreniei: „Mărește sufletul meu pe Domnul” (Luca 1,46). Îngerii vestesc păstorilor Nașterea Mesiei prin alte cuvinte celebre: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” (Luca 2,14). Hristos nu doar s-a rugat desine-stătător, dar a învățat și pe ucenici să se roage prin rostirea cuvintelor „Tatăl nostru care ești în ceruri”, făcând apel la rugăciune permanentă „Rugați-vă, ca să nu intrați în ispită!” (Luca 22,40), care le-a amplificat Apostolul Pavel, zicând celor din Tesalonic „Rugați-vă neîncetat!” (I Tesalonic 5,17).
Hristos se roagă în Muntele Taborului, în Grădina Ghetsimani, pe Crucea Golgotei: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” (Luca 23,34). Și unul din cei doi tâlhari rostește fraza despirată „Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.” (Luca 23,42), care le rostim înainte de primirea Euharistiei-Împărtășaniei. Întreaga viața Sa pământească era o rugăciune continuă.
Rugăciunea, după cum vedem, este un mijloc de comunicare cu Dumnezeu și un mod cel mai natural de a aduce mulțumire lui Dumnezeu. Mulțumire pentru moartea și învirea Sa. Dacă asumăm pe deplin jertfa lui Hristos, atunci căpătăm profundă recunoștință față de El, ne atașăm la acele patimi și viața noastră devine o compătimire, o paralelă cu viața pământească a lui Hristos.
La adunările noastre duminicale sau praznicale, nu facem altceva decât amintim sau facem comemorarea Cinei Domnești celei Mântuitoare, la Care Hristos ne-a oferit Trupul și Sângele Său, amintim de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de Învierea cea de a treia zi, de suirea la ceruri, de şederea cea de-a dreapta şi de cea de a doua şi slăvită iarăşi venire, amintim despre viața, moartea, învierea și înălțarea lui Hristos la fiecare liturghiei. De aceea primul lucrul care trebuie să memorizăm, creștini nu trebuie să se lege de data când marcăm Nașterea lui Iisus sau Învierea Lui, deoarece fiecare liturghie este o „retrospectivă”, o „re-trăire” a vieții lui Hristos.
Aici, anume aici, în Casa Domnului, unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Hristos, aici este și va rămânea Hristos în mijlocul nostru (cf Matei 18,20). Întrucât Biserica este „casa lui Dumnezeu” (I Timotei 3,15), noi ne facem aici fii ai Tatălui cresc, frați și surori în Hristos Domnul, chemați să fim părtași și martori al Nașterii lui Hristos, chemați la slava veșnică și binecuvântarea lui Dumnezeu.
Aici, anume aici, ne asemănăm cu acei păstori, veniți în peștere, ca să se închine Pruncului Hristos. Păstori din Betleem, orașul regelui David, care din ebraică se traduce ca „casa pâinii”.
Astăzi Biserica noastră se transformă în Betleem – Casa Pâinii, deoarece Hristos este Pâinea vieții, iar noi, creștinii de azi, primim acest dar de mare preț, Pâinea și Vinul, adică Trupul și Sângele lui Hristos, nu pentru anumite merite, nu pentru că am postit, nu pentru că am făcut ceva bun, ci pentru „Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3,16).
Am început un an nou cu Hristos, atunci când spuneam „Binecuvântează Doamne cununa anului bunătății Tale” (cf Psalmi 64,12) și doresc așa să-l continuăm și să-l trăim având mereu pe Hristos în inimile noastre.
Și să nu mai ascultăm vorbe că e anului Porcului și că neapărat trebuie să umplem casele noastre cu diferiți porcușori.
Umpleți casele voastre cu grâu, cu vin, cu untdelemn şi cu toată bunătatea, ca să dați şi celor lipsiţi (vezi slujba Cununiei).
Umpleți sufletele voastre cu gânduri bune și vorbe folositoare.
Umpleți inimile voastre cu dragoste față de Dumnezeu și apropele vostru.
„Umpleţi–vă de bucurie toate marginile pământului, că Născătoarea de Dumnezeu se apropie să nască pe Împăratul a toate!”[1]
Vreau anul dragostei și al iertării,
Vreu anul păcii și al împăcării!
Vreau anul fără de război
Vreau țara fără taraboi!
Să spunem: Stop indeferență!
Să naștem pace și prudență!
Să ne lăsăm de ură și minciună
Să umplem cugetul cu rugăciune.
Vreau toți copiii sănătoși,
Bătrânii veseli și frumoși.
Vreau s-avem anul cu Hristos
Și să ne ridicăm de jos
Să nu trăim ca păcătoși
Cu trup și sufletul frumoși,
Cu gând curat și credincios
Și s-avem anul luminos!
Lasă un comentariu