6 IULIE - ZI DE MEMORIE

09 Iulie 2026 Vizualizări: 77

La data de 6 iulie se implinesc 16 ani de la mutarea în lumea celor drepți a părintelui Constantin Stavila, cel care timp de 21 a păstorit cu dragoste și smerenie Biserica “Acoperământul Maicii Domnului” din satul Ghidighici, municipiul Chișinău.

Cu acest prilej părintele Maxim Melinti a oficiat Parastasul la mormântul părintelui Constantin și preoteasa Ana, aflat pe teritoriul Cimitirului Ortodox Central din Chișinău.

Tradițional, el a mers și la mormântul lui Ion T. Costin, originar din Ghidighici – avocat, om politic, care a făcut parte Sfatul Țării, iar între 1933-1937 a fost primar de Chișinău.

Veșnică odihnă și pomenirea lor din neam în neam!

În a 2-a parte a zilei, la Monumentul Deportaților din Ghidighici, părintele Maxim a oficiat slujba de pomenire pe cei deportați în Siberia în noaptea de 5-6 iulie 1949. Serviciul divin a fost săvârșit în prezența conducerii satului Ghidighici și localnicii. Părintele paroh a rostit și un cuvânt de învățătură:

„6 iulie 1949 – o rană care nu trebuie uitată

În noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, regimul sovietic a declanșat cea mai mare operațiune de deportare din Basarabia. Peste 35.000 de oameni – bărbați, femei, copii și bătrâni – au fost ridicați din propriile case și deportați în Siberia și Kazahstan. Au fost despărțite familii, au fost confiscate gospodării, iar mii de destine au fost frânte doar pentru că acești oameni erau considerați „indezirabili” de un regim totalitar.

Astăzi, la monumentul deportaților din Ghidighici, am înălțat rugăciuni pentru odihna celor care au murit în exil și pentru toți cei care au purtat povara suferinței, a foametei și a nedreptății.

Printre acei deportați au fost părinți și copii, bătrâni și tineri. Au fost oameni harnici, gospodari, oameni ai rugăciunii și ai muncii. Mulți nu s-au mai întors niciodată acasă. Alții au revenit după ani grei de suferință, purtând în suflet răni pe care timpul nu le-a putut vindeca pe deplin.

        Biserica nu păstrează memoria pentru a hrăni resentimente, ci pentru a apăra adevărul. Iertarea nu înseamnă uitare, iar împăcarea nu poate exista fără cunoașterea și asumarea istoriei.

Libertatea, credința și demnitatea umană sunt daruri care au fost plătite cu un preț enorm de generațiile dinaintea noastră. De aceea avem datoria să le păstrăm și să le transmitem copiilor noștri. Un popor care își cinstește martirii și își cunoaște trecutul este mai greu de manipulat și mai greu de înfrânt.

În vremuri în care propaganda, minciuna și încercările de rescriere a istoriei reapar sub diferite forme, memoria devine o datorie morală. Să nu permitem niciodată ca suferința celor deportați să fie minimalizată, neglijată sau dată uitării.

Comemorarea de astăzi este și un îndemn pentru noi, cei vii. Un popor care își uită martirii își pierde rădăcinile. În cartea Deuteronomul, profetul Moise face apel la conștiința noastră: „Adu-ti aminte de zilele cele de demult, cugetă la anii neamurilor trecute! Întreabă pe tatăl tău şi-ti va da de ştire, întreabă pe bătrâni, şi-ţi vor spune” (Deuteronomul 32,7).

De aceea avem o datorie sacră să spunem copiilor și nepoților adevărul despre ceea ce s-a întâmplat, nu pentru a cultiva ura, ci pentru a păstra vie dreptatea, memoria și iubirea de adevăr.

Să nu răspundem răului cu rău, ci să biruim răul prin bine. Să prețuim libertatea pe care o avem astăzi, să apărăm credința, familia și demnitatea omului, pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete niciodată.

Aducem astăzi un gând de recunoștință tuturor celor care păstrează vie memoria deportărilor și mulțumim autorităților locale și tuturor celor care au făcut posibilă această comemorare. Cinstind trecutul cu adevăr și responsabilitate, punem temelie unui viitor mai drept și mai luminos.

Fie ca Bunul Dumnezeu să odihnească sufletele tuturor celor deportați și ale tuturor celor care au pătimit în acei ani de prigoană. Veșnica lor pomenire să rămână vie în inimile noastre, iar Dumnezeu să dăruiască pace, înțelepciune și unitate satului nostru și întregii țări.

Dumnezeu să-i odihnească în pace, iar memoria lor să fie veșnică!

Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor. (Matei 5,10)”.

#bisericaghidighici #mitropoliabasarabiei #Ghidighici #Moldova