26 Mai 2020 Vizualizări: 932
Cateheza Sfântului Teodor Studitul înainte de Înălțare
Despre Înălțarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos și despre a ne purta unii cu alții în chip bineplăcut lui Dumnezeu
Frați și părinți, sărbătoarea sărbătorilor este în tinda noastră, Înălțarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Ce mare taină și mai presus de fire! Firea noastră este înălțată la cele de dincolo de cer, precum este scris: Prin har suntem mântuiț și împreună cu El ne-a sculat și împreună ne-a așezat întru ceruri în Hristos Iisus (Ef. 2,5-6), Care și este de-a dreaptă lui Dumnezeu (Rom. 8,34), mai presus de toată începătoria și stăpânia, și pururea, și domnia, și decât tot numele ce se numește nu numai în veacul acesta, ci și în cele viitor. Și toate le-a supus sub picioarele Lui și, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plinirea Celui ce plinește toate întru toți (Ef. 1,21-23). Vedeți, așadar, la ce înălțime a slavei a fost ridicată firea omenească? Nu de la pământ la cer? Nu de la sticăciune la nestricăciune?
Cât de mult se ostenește cineva ca să se facă prieten împăratului celui de jos și stricăcios? Dar noi, deși eram înstrăinați și vrăjmași în cuget în faptele cele rele, nu numai că ne-am împăcat (Cf. Col. 1,21-23) cu Dumnezeu și Tatăl prin Domnul nostru Iisus Hristos, ci ne-am înălțat și la înviere, și acum firea noastră este în ceruri închinată de toată făptura văzută și nevăzută. Astfel este măreția negrăitei iubiri de oameni a Bunului nostru Dumnezeu și la aceasta gândindu-se fericitul Augustin a strigat: aceasta este nădejdea la care v-a chemat și bogăția slavei moștenirii Lui în cei sfinți. Și cât de covârșitoare este mărimea puterii Lui față de noi, după lucrarea puterii tăriei Lui pe care Dumnezeu a lucrat-o în Hristos! Căci ce a fost? A venit la noi Cel Preabun prin naștere feciorelnică, S-a supus cuvenitelor legi ale firii, S-a suit pe cruce, pironind în Sine Însuși zapisul cel împotriva noastră (Col. 2,14), S-a pogorât în cele mai de jos ale pământului (Cf. Ef. 4,9), dezlegând chinurile morții (Fapte 2,24) și înviind împreună cu El tot neamul omenesc, S-a înălțat întru slavă (I Tim. 3,16), iar la urmă, S-a înfățișat pentru noi lui Dumnezeu și Tatălui (Cf. Evr. 9,24).
Acestea sunt, așadar, ca să spunem pe scurt, cele ale acestei sfinte sărbători și pe acestea contemplându-le, fraților, și că suntem trupul lui Hristos, să respectăm darul, să păzim noblețea, să nu trădăm harul, să nu facem mădularele lui Hristos mădulare de desfrânată (I Cor. 6,15). Ci să luptăm în continuare cu noi înșine și prin gânduri, și prin fapte, să ne ferim și de poftele trupești care se războiesc împotriva sufletului (I Pt. 2,11), având purtarea noastră bună între noi, pașnică, supusă, ascultătoare, smerită, în bună așezare. Aceasta este fericita viață. Iar desfătările și jocurile, râsetele și neînfrânările și toate neorânduielile trebuie lăsate iubitorilor de viață și de trup, celor care, deși au ochi, nu văd, și deși au urechi, nu aud (Mt. 13,13), având inima aprinsă (Cf. Mc. 6,52) și urechile îngreunate, ca să nu mai deosebească binele de rău, lumina de întuneric, viața de moarte. Aceștia sunt gata să se ducă în foc. Căci foc este pofta trupului și totoși fără frâu aleargă către ea. Prăpastie este iubirea de arginți și totuși singuri de voia lor sfârșesc în prăpastie, atrăgându-l asupra lor pe demon, și sunt mai degrabă vrednici de a fi jeliți decât fericiți, fiindcă au trecut cu vederea adevăratele bunătăți și au îmbrățișat stricăciunile cele pierzătoare. Dar noi, fraților, să ne ținem de mărturisirea noastră întru care stăm și ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu (Rom. 5,2), să avem nevoința cu care s-a nevoit sfinții și cel acum lăudat Pahomie fericitul. Să vedem sănătos, să auzim sănătos, să atingem sănătos, folosindu-ne sănătos de toate mădularele, astfel încât, fiind conduși de Cuvânt și fiind slujitori ai Cuvântului, să devenim moștenitori ai făgăduinței vieții veșnice, în Hristos Iisus, Domnul nostru, Căruia fie slava și puterea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Sursa: Sf. Teodor Studitul, Catehezele mici, Iași: Editura Doxologia, 2018, p. 59-61.
Lasă un comentariu