CE SEMNIFICAȚIE ARE PUNEREA INELELOR LA LOGODNĂ?

 

 

 

 

CE SEMNIFICAȚIE ARE PUNEREA INELELOR LA LOGODNĂ?

Taina Sfintei Cununii este precedată de slujba Logodnei. Logodna (în greceşte mnisteia – cerere în căsătorie, sau arravon – arvună, gaj, angajament, chezăşie) este o slujbă, care anticipează Cununia. În cadrul Logodnei Biserica binecuvântează şi consfinţeşte legământul sau aşezământul, adică tocmirea, aşezarea sau punerea solemnă la cale a căsătoriei dintre cei doi tineri.

Slujba Logodnei cuprinde următoarele momente:

  • Binecuvântarea;

  • Ectenia Mare;

  • 2 rugăciuni: una principală şi a doua de plecare a capetelor;

  • Punerea inelelor prin formule ce se repetă de 3ori pentru mire şi mireasă,

  • O rugăciune despre inele;

  • Ectenia întreită

  • Apolisul/otpustul (încheiere), în caz dacă Logodna se oficiază separat de Cununie.

Partea cea mai importantă logodnei este punerea inelelor pe degetele logodnicilor.

Ce sunt inelele?

Inelele (verighetele), sub formă de cercuri (fără început şi sfârşit) în Vechiul Testament reprezentau simbolul puterii şi încrederii acordate cuiva; în creştinism ele simbolizează iubirea nesfârşită şi fidelitatea reciprocă, dar şi trăinicia legăturii dintre viitorii soţi. Inelele așadar sunt semne ale iubirii și fidelității.

Inelele se mai numesc și verighete. Verigă este o povară, o greutate, purtată de unii călugări înduhovniciți.

Revenind la inele, țin să menționez că aceastea simbolizează responsabilitatea și grija unuia pentru altul! Să vedem de unde reiesă această viziune!

 

La rugăciunea plecării capetelor, preotul exclamă:

„Binecuvântează (Doamne) logodna aceasta și unește și păzește pe robii tăi aceștia în pace și într-un gând”.

Așadar, de acum încolo el și ea trebuie să trăiască în pace și să gândească la fel. Să gândească la înmulțirea dragostei, ocrotirea familiei, înfrumusețarea casei lor.

După rostirea celor două rugăciuni, preotul ia inelul mirelui, și rostind de 3 ori formula: „Se logodește robul lui Dumnezeu (N) cu roaba lui Dumnezeu (N), în numele Tatălui, și a Fiului, și a Sfântului Duh”, atinge fruntea mirelui și a miresei, face cu inelul semnul Sfintei Cruci, îi dă mirelui să sărute inelul, apoi i-l pune pe deget. Același lucru face cu inelul miresei.

De ce preotul atinge cu inelul fruntea mirilor?

Pentru ca aceștia să nu uite de promisiunile și angajamentele lor, pe care le-au declarat în fața părinților biologici și duhovnicești (nași de cununie), în fața lui Dumnezeu și unul față de altul. Să nu uite că sunt soț și soție. Să nu uite că trăiesc unul pentru altul, dar nu fiecare pentru sine ca în fabula lui Donici „Racul, broasca și știuca”.

De ce mirii sărută inelele?

Pentru că se angajează într-o cursă foarte importantă, unde nu există EU, ci numai NOI, unde fiecare din miri se gândește la binele și confortul celuilalt, unde soțul și soția devin ziditorii unui viitor, bazat pe dragoste și dăruire.

Cu ce am putea să asemănăm inelele mirilor?

Eu am făcut așa o comparație alegorică. Pe timpuri, când nu existau tractoare, strămoșii noștri prelucrau pământul cu o pereche de cai sau o pereche de boi. Pentru ca animalele să fie implicate cât mai productiv în munca lor grea, ele erau unite într-un instrument, numit jug. Acest jug nu numai că le ținea strâns, ca să nu fugă, dar le ajuta animalelor să simtă că muncesc împreună. Când strămoșii noștri porneau la munca pe deal, se întâmpla că unul din acea pereche să obosească mai repede. Ce putea să facă el? Să iasă, să se odihnească? Nu! Partenerul își asuma responsabilitatea să tragă pentru ambii. Așa făceau tot timpul, până când nu terminau brazda. Nu li se permitea să se odihnească, căci odihninduse la fiecare brazdă, riscau să se trezească cu ninsori! Dar se întorceau și începeau următorul rând.

 

Așa e și în familie: când primul slăbește, celălalt trage pentru ambii; când al doilea slăbește – cel dintâi trage pentru ambii. Ei nu se opresc, nu cedează, nu caută refugiu sau un loc ascuns. Așa și inelele sunt în forma de cerc, unde nu se găsesc nici unghiuri, nici ascunzișuri. Tot la fel e și în căsnicie: nu mai cauți retrageri din familie, pentru ca să te odihnești de copii, de treburile casnice, de rutină. Dar ambii, umăr la umăr, uniți într-un „jug” frumos și cu binecuvântare cerească, să meargă doar înainte, fiind povățuiți spre tot lucrul bun, și însoțiți de Îngerul Domnului în toate zilele vieții lor.

„Și dă robilor Tăi acestora viață pașnică, lungime de zile, înțelepciune, dragoste unuia către altul întru legătura păcii, seminție cu viață îndelungată, dar de prunci, cununa cea nevestigită a măririi!”.

Preotul Maxim Melinti, Biserica Ghidighici

Lasă un comentariu

Calendar Creștin Ortodox

Arhiva Video

Vezi mai multe video

Susține Insula Fericirii!

Flickr Photos