15 Septembrie 2015 Vizualizări: 1622
Într-o zi, la o expoziţie de pictură, lumea admira un tablou foarte frumos: “Iisus Hristos bătând la uşă”.
Toţi cei de faţă îl felicitară pe pictor lăudându-i, pe lângă arta cu care era făcut tabloul, şi mireasma de credinţă ce se desprindea din el.
Numai unul din privitori găsi tabloului o greşeală. Şi zise:
– Vedeţi uşa? Ea are o greşeală, care sare în ochi…
Ceilalţi întrebară:
– Ce greşeală?
Acela zise:
– Clanţa uşii nu are mâner pe dinafară.
Atunci toţi priviră mai atent, ca să vadă greşeala. Şi aşa era.
Atunci pictorul răspunse:
– Nu, nu e o greşeală. Intenţionat n-am vrut să-i pun mâner pe dinafară.
Toţi se mirară şi întrebară de ce.
Pictorul urmă.
– Iată de ce: Domnul Hristos doar bate la uşa inimii noastre, El nu deschide, nu forţează. Aşa că nu e nevoie de mâner decât pe dinăuntru. Fiecare este slobod a deschide sau nu uşa, când aude pe Hristos bătând… Aceasta-i lămurirea…
Toţi cei de faţă rămaseră pe deplin mulţumiţi şi încântaţi de mesajul pictorului.
Lasă un comentariu