VLAD DUMBRAVĂ: „TURNUL DEZROBIRII BASARABIEI DE LA GHIDIGHICI”

 

 

După eliberarea, la 16 iulie 1941, de către trupele româno-germane a capitalei Basarabiei, ținutul dintre Prut și Nistru căuta să-și vindece rănile pricinuite de regimul comunist. Distrugeri mari suferise mai ales Chișinăul, care fusese incendiat și dinamitat de trupele care fugeau spre răsărit. A fost incendiată catedrala orașului. Fumegând, cuprins de flăcări în plină zi, fără a fi bombardat, orașul răsună de explozii puternice. Bucățele ușoare de hârtie și cârpe arse pluteau în aer, ajungând până la Ghidighici (6 km), de unde priveam acest cataclism provocat de trupele sovietice. Din cei 150,000 locuitori ai orașului foarte mulți plecaseră peste Nistru, alții se adăpostiră prin satele din jur. În oraș rămăseseră cca 40-50 mii locuitori.

Într-un an de zile Guvernământul Basarabiei a reușit să rezolve multe din problemele ținutului. În vara anului 1942 a vizitat aceste locuri scriitorul Al. Lascarov-Moldovanu, dorind să scrie o carte despre Basarabia dezrobită. Ieșind din Chișinău, împreună cu prefectul județului Lăpușna, și mergând pe șoseaua ce ducea spre gara Ghidighici, prefectul s-a oprit puțin, arătând vizitatorului locul unde în câteva luni uram să fie ridicat un mare monument din piatră, în cinstea eliberării Basarabiei de sub ocupația sovietică.

Locul acesta pentru construcția era o colină din preajma gării Ghidighici, de unde, în zilele 15-16 iulie 1941, generalul Ion Antonescu, conducătorul statului, a condus luptele de eliberare a orașului Chișinău. „Va fi un monument măreț, de aproape 20 m înălțime, și va costa nespus de puțin” – a spus prefectul, adresându-se către scriitor. Această consemnare se conține în cartea „Cutreierând Basarabia dezrobită”, apărută la Editura „Dacia Traiana” din București în anul 1943. Alte date despre acest monument nu am putut găsi.

Locul pentru construcția acestui complex arhitectonic a fost ales de Guvernământul Basarabiei, condus de generalul Constantin Voiculescu. Era în direcție NV față de Chișinău. Construcția monumentului a durat două luni de zile. Materie primă (piatră) era din abundență. Masivele dealurui din piatră era în apropiere, începând de la cheile Bâcului, de lângă gară și până la cheile mari spre Chișinău, la locul numit „în deal la chei”, urmând apoi șesul Bâcului spre Visterniceni-Chișinău.

Piatră de construcție a fost adusă cu căruțele și de la carierele din Cricova. Au lucrat aici câteva sute de muncitori din satele învecinate: Strășeni, Petricani, Durlești, de la gara Ghidighici.

Mai întâi s-a construit o platformă din piatră și beton, de formă pătrată, cu latura de cca 60 m, înaltă de cca 1,5 m, pe care s-au înălțat cele trei componente: Turnul, care era partea principală, Pisania, înăltă de câțiva metre, cu inscripții pe ea, Colonadele (propilee) – 24 de stâlpi de piatră.

Turnul avea o formă pătrată cu latura de cca 10 m și înălțime de cca 30 m. Partea de sus era crenelată. Deasupra turnului era arborat steagul tricolor al României. Pe pereții laterali erau incrustate stemele județelor Moldovei lui Ștefan cel Mare. La intrare în turn, pe perete, era un basorelief în piatră, reprezentând o scenă din Columna lui Traian: împăratul roman înconjurat de generali din suita sa. Tot aici erau scrise cuvintele mareșalului Antonescu: „Ca și Columna lui Traian, suntem unde am fost și rămânem unde suntem”. Lângă ușa de intrare erau doi soldați care străjuiau. În interior se urca pe o scară helicoidată, ce avea 6 paliere pentru odihna celor care vizitau turnul. În jur era o pânză cu scene din istoria poporului român, ce urmau a fi dăinuite în piatră. Marii voeievozi ai neamului urmau să fie reprezentați în aceste fresce. Urma apoi o cameră de reculegere în memoria celor care au căzut în luptele pentru eliberarea Basarabiei. În partea de sus a turnului era o hartă în relief a României.

De sus se deschidea o priveliște încântătoare asupra împrejurimilor în amonte de gara Ghidighici, pe valea Bâcului spre Strășeni și în aval spre șesul Bâcului și orașul Chișinău. Pe timp senin se vedeau bine atât satele din jur, cât și apele Nistrului. Tricolorul fâlfâia în bătaia vântului.

Pisania, înaltă de cca 10 m, ridicată, la mică distanță, în fața turnului, avea următorul conținut:

„S-a înălțat acest turn al dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai I, conducător al statului fiind mareșarul Ion Antonescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri fiind dl Mihai Antonescu și guvernator al Basarabiei general Constantin Voiculescu. Construit pe locul unde Ion Antonescu, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit și a condus operațiile pentru eliberarea orașului Chișinău. El era comandantul de căpetenie al armatelor româno-germane.

TURNUL DEZROBIRII – simbol al faptelor glorioase de arme ale armatelor române și germane și strajă neclintită a drepturilor noastre  pentru aceste pământuri – este predestinat să servească generațiilor viitoare ca loc de reculegere, înălțare morală și mândrie națională. Septembrie 1942”

În imediată vecinătate a turnului erau amplasate colonadele (propilee), 24 de stâlpi din piatră de cca 10-12 m înălțime, stând câte 12 față în față, legați sus cu o centură de beton, totul descoperit, iar printre stâlpi se putea trece. Pe aceste colonade erau înscrise unitățile militare care au participat la luptele pentru eliberarea Basarabiei. De la colonade spre turn ducea o cărare de plăci de marmură. În jurul platformei au fost plantate diferite specii de copaci, pomi, care dădeau o notă deosebită întregului ansamblu arhitectonic. Pe atunci, această construcție era unica în felul ei.

Inaugurarea turnului dezrobirii Basarabiei de la Ghidighici a avut loc la 1 noiembrie 1942. După-amiază, P.S. Efrem Enăchescu, locțiitor de mitropolit al Basarabiei, împreună cu un sobor de preoți din Chișinău, în prezența membrilor guvernului și a altor oficialități, a oficiat slujba religioasă. Erau prezenți regele Mihai, mama sa Elena, Mihai Antonescu. Au vorbit la această inaugurare P.S. Sa Efrem, guvernatorul Basarabiei Constantin Voiculescu și Mihai Antonescu, vicepreședinte al Consiliului de Miniștri. Elevii claselor superioare au demonstrat pe câmpul sportiv exerciții de gimnastică. Pe străzi și-au făcut apariția călăreți în costume de epocă, întruchipând cavaleria lui Ștefan cel Mare. Actori de teatru interpretau scene din piese istorice. În fața publicului „s-a arătat” Ștefan cel Mare însoțit de doi aprozi: unul în dreapta, altul în stânga. În dimineața aceleiași zile a fost sfințită catedrala din Chișinău reparată după incendierea din 1941.

Seara, la sala Expres, s-a defășurat un bogat program artistic cu dansuri populare, muzică corală, recitări ș.a.

Preotul Paul Mihail, participant nemijlocit la acest eveniment, ne-a lăsat următoarea descriere:

La ora 2 p.m. am fost prezent pe locul unde s-a ridicat Turnul Dezrobirii, un bloc imens de piatră așezat într-o frumoasă priveliște naturală. Evocator și măreț! Am stat nu departe de oficialități. Am putut privi și admira pe Regele, am văzut toată desfășurarea programului și am rămas profund impresionat de patriotica și de omagiere cuvântare a prof. Mihai Antonescu, primul ministru al Țării. Ce vervă, ce expresie, și ce ținută oratorică! Momentul culminant, când apare Regele pe crenelurile turnului, mulțimea ovaționează, corul Basarabiei din 450 persoane sub conducerea prof. de la Școala de cântăreț Mihai Stegaru, intonează Imnul Regal, iar razele soarelui ce apune ca un nimb luminează figura Regelui. Printre stâlpii și coloanele de piatră, umbrele soarelui apus sărutau inscripțiile unităților și regimentelor de eroi care dezrobiseră Basarabia.

În general, noi, partcipanții la serbarea dezrobirii Basarabiei, tineri, elevi și chiar simpli trecători, am simțit o mare desfătare de rezonanță patriotică și afirmativă demonstrației românească, rămânând cu amintiri de neuitat.

Eram tineri, cu mare credință în drepturile poporului român pe aceste vechi ținuturi strămoșești, drepturi care se cereau atunci și se cer și astăzi a fi îndeplinite așa cum sunt argumentate prin toate documentele, prin viețuirea continuă de peste 2000 de ani a neamului românesc pe aceste meleaguri. Cetățile de pe Nistru, care ne-au apărat de-a lungul istoriei, sunt toate construite pe malul drept, și nu dincolo.

Așa cum la Carei este un monument impozant în memoria celor care au luptat în vestul țării pentru apărarea pământului strămoșesc, așa cum este, în centrul României, Mausoleul de la Măreșești, la fel a fost ridicat, în răsăritul țării, un mare complex monumental în memoria celor care s-au jertfit pentru noi, cei de azi, pentru neamul, credința și limba străbună. Imediat după 23 august 1944 acest măreț monument a fost distrus. În doi ani de existență el nu a putut fi cunoscut de opinia publică românească. Generațiile postbelice nu au auzit despre turnul dezrobirii și anu au văzut acest monument. Recent s-a aflat că schițele după care a fost construit monumentul de la Ghidighici s-au păstrat la Marcu Anghel, arhitect din București (acum decedat), întârziind să fie recuperate și, eventual, predate unor foruri militare sau instituții de cultură ce le pot studia, fima sau tipări.

Ar trebui să fim într-o mare unitate pentru a păstra cele ce ne-au lăsat strămoșii noștri. Să nu uităm niciodată sutele de mii de români căzuți pe câmpul de luptă pentru eliberarea Basarabiei. Să le îngrijim mormintele, care pentru unii nici nu sunt cunoscute. Pentru păstrarea memoriei celor căzut pentru integritatea Patriei și a Neamului nostru, trebuie să cunoaștem mai bine istoria propriului popor.

* * *

La data de 29 septembrie 2016, în scuarul Catedralei Mitropolitane a fost inaugurat monumentul reconstruit în cinstea Celor Trei Martiri – Patrioți Basarabeni: Alexei Mateevici, Simion Murafa și Andrei Hodorogea, militanți ai mișcării naționale de la începutul secolului XX. În cadrul evenimentului festiv, academicianul Mihai Cimpoi, prezent și el, a sugerat autorităților să nu se oprească aici, următorul monument care ar urma să fie restaurat Turnul Dezrobirii Basarabiei.

Sper că va veni acea zi binecuvântată când Turnul Dezrobirii va fi instalat din nou pe dealul Ghidighiciului, iar faptele, meritele și curajul înaintașilor noștri va fi adus la cunoștință publicului larg pentru revitalizarea patriotismului național și aprecierea trectului istoric!

 

Prot. dr. Maxim Melinti,

 

Sursa: Vlad Dumbravă, Turnul dezrobirii Basarabiei de la Ghidighici, Cugetul: Revistă de istorie și cultură. 1999, Nr. 4, P. 48-50.

 

Lasă un comentariu

Calendar Creștin Ortodox

Arhiva Video

Vezi mai multe video